Of, uite Timpul cum ne părăsește! Fuge, practic, de noi, nici că ar vrea să vadă cum mușcăm țărâna tinereților noastre. Sare neobservat dintr-un anotimp în altul, transformând natura și omul deopotrivă, ridicând și vătămând moraluri în congruență cu temperatura. Retorica primăverii: anotimpul frumuseții, al florilor, al nașterii și al renașterii. Ce bine ar fi de-am susține o curățenie de primăvară și în sufletele noastre! De-am putea renaște măcar pe jumătate, câtă bunătate am putea isca în lumea asta?

Primăvara aceasta, echipa Academia SpEranței nu a vrut să aștepte vreo reîncarnare - ar fi fost prea banal - alegând în schimb să apeleze la altruismul studenților, profesorilor și al tuturor persoanelor care și-au dorit să întindă o mână ajutătoare. În cadrul acestei ediții, Academia SpEranței și-a propus să îi ofere sprijin colegei noastre de la FABIZ, Andrea Nigai, al cărei parcurs academic a fost subit întrerupt de către diagnosticarea cu limfom Hodgkin, o formă rară de cancer. Și de această dată, apelul la SpEranță a fost întâmpinat de susținere în abundență.

Pentru a pune Academia în SpEranță, au fost organizate două standuri la parterul facultății, unde doritorii au făcut donații pentru Andrea. Vizitatorii standurilor s-au bucurat de bunătăți dulci și sărate și au încercat să obțină felurite premii prin activitățile organizate. Atât studenții, cât și profesorii au fost impresionați de desfășurarea acestora, arătându-și susținerea față de cauză. Buna funcționare a standurilor nu ar fi fost posibilă fără ajutorul partenerilor noștri: Cream Dream, The Void, Love at First Bite, ORYGYNS, GSMnet.

Iarna ne-a părăsit, luând cu ea frigul și depresia sezonieră. Pentru cei mai înflăcărați dintre sportivi, temperaturile ascendente nu au fost un pretext, ci un îndemn la activități în aer liber. Astfel, aceștia au luptat pentru Andrea în cele trei competiții sportive susținute în cadrul acestei ediții: Campionatul de Fotbal, Campionatul de Baschet și Campionatul de Volei Mixt. Abilitățile campionilor noștri, dobândite prin sârguință și devotament, au înflorit în performanțe extraordinare, pe care cu greu le vom uita.

Vă rugăm să vă închideți telefoanele pe parcursul vizionării filmului! Sau… poate nu. Campusul studențesc Belvedere Nou a găzduit Seara de Film Academia SpEranței, unde studenții au vizionat ,,16 Wishes”. În timp ce unii au analizat cu mare interes această capodoperă cinematografică, alții au tratat filmul ca pe un podcast, folosindu-l drept sunet alb în timp ce s-au bucurat de o doză cinstită de socializare. Cert este că toată lumea s-a delectat cu bunătățile oferite la stand: popcorn, limonadă și chiar vată de zahăr.

Am reușit oare? Printr-un gest de bunătate, am reușit oare să pricinuim schimbarea? Fiecare donație, fie ea mică sau sau mare, a reprezentat o investiție în SpEranță, iar împreună, ele o vor ajuta pe Andrea să se întoarcă la mereu palpitanta viață de student.

În încheiere, echipa de coordonare Academia SpEranței și-a dorit să împărtășească câteva gânduri asupra cauzei și a proiectului:

,,Pentru noi, Academia SpEranței a fost un loc în care am văzut cum arată implicarea autentică. Oameni care chiar vor să ajute, care se mobilizează fără să fie împinși de la spate, care pun suflet în tot ce fac. Nu doar vorbe frumoase, ci acțiuni reale. Acest proiect nu a fost doar despre bunătățile de la stand, o mică relaxare la seara de film sau bucuria de a juca într-un campionat sportiv - a fost despre dorința de implicare și de a gândi cu inima!”

Maria-Ama Aioanei & Sabina-Florentina Ciontu - Coordonatoare

,,Pentru mine, acest proiect a fost mai mult decât o inițiativă de ajutor – a fost o dovadă de solidaritate, empatie și putere colectivă. Fiecare eveniment organizat ne-a demonstrat că, atunci când ne unim forțele, putem face o reală diferență, oferind speranță cuiva care are nevoie. Academia SpEranței a fost mai mult decât un proiect - a fost o călătorie emoționantă și valoroasă, în care am putut să gândesc cu inima până la capăt și în care am avut ocazia de a cunoaște oameni minunați care m-au inspirat și mi-au oferit motivația de a da tot ce am mai bun.”

Elena-Daciana Andreescu

,,Fiecare eveniment al proiectului ne-a adus cu un pas mai aproape de scopul nostru de a o susține pe Andrea. Le sunt recunoscătoare tuturor celor care au luat parte la acest apel de ajutor, fie voluntar, fie persoană care a donat. Acest proiect mi-a adus împlinire și pe plan personal, întrucât m-am putut înconjura de oameni frumoși, de la care am învățat câte ceva și alături de care am lucrat cu plăcere. Mă bucur că am putut gândi cu inima din postura de membru al echipei de coordonare!”

Ioana-Alexia Stelea

,,Deoarece nu am mai avut experiență în spate care să mă pregătească pentru poziția aceasta, pot să spun că experiența mea în cadrul proiectului a fost unică și super interesantă. Am greșit, am învățat și mi-am creat amintiri frumoase alături de oameni pe care, poate, nu îi cunoșteam. Cât despre întreaga echipă, mereu am simțit-o foarte apropiată, dornică să muncească și să se distreze. Pe parcurs am descoperit frumusețea din sufletul oamenilor și plăcerea de a ajuta. Acest proiect m-a învățat cum să fiu un om care gândește mai mult cu inima.”

Pavel-Octavian Florea

,,Pentru mine, Academia SpEranței a fost mai mult decât un proiect, a fost un loc unde am simțit că aparțin. Despre bucuria de a fi alături de ceilalți, de a oferi ajutor fără să aștepți ceva în schimb și de a descoperi cât de mult valorează un gest sincer. A fost ca o familie caldă și primitoare, unde fiecare om contează, unde te simți apreciat, ascultat și sprijinit. Un loc în care ajutorul vine firesc, din inimă, și în care implicarea nu e o obligație, ci o alegere sinceră. A fost despre oameni care se adună cu același scop, de a face bine, de a lăsa în urmă un „mai bine” pentru toți.”

Alesia-Elena Hidan

,,Proiectul Academia SpEranței mi-a oferit șansa de a simți cu adevărat ce înseamnă sa fii voluntar prin scopul sau caritabil. Îmi doresc să cred că am reușit să atrag cât mai mulți oameni de proiect și să-i fac să-și dorească să ducă această inițiativă nobilă mai departe.”

Sorin Marius Ioan