Pentru mine tot proiectul a început încă din anul 2004, de
Crăciun, la inițiativa mea pusă la cale cu ajutorul domnului prof.
univ. dr. Emil Scarlat și a doamnei prof. univ. dr. Ana Andrei din
catedra de Cibernetică, ca răspuns la un mail venit de la o
studentă de la Universitate, provenită dintr-un mediu defavorizat.
Acel mail suna așa: „Aș vrea să fac ceva frumos Crăciunul acesta
pentru persoanele instituționalizate (bătrâni, copii). Putem face
ceva împreună?” Am dat curs acestei invitații și așa a apărut
prima acțiune de Crăciun, la căminul de bătrâni de la Ciolpani,
unde am mers cu daruri. A fost pur și simplu o acțiune de
voluntariat atunci. Denumirea de Academia SpEranței o datorez
surorii mele care este specialist în marketing, numele fiind ales
pentru a pune în evidență rolul ASE și speranța, umanitatea,
ajutorul pentru cei aflați în nevoie.