Pentru mine tot proiectul a început încă din anul 2004, de Crăciun, la inițiativa mea pusă la cale cu ajutorul domnului prof. univ. dr. Emil Scarlat și a doamnei prof. univ. dr. Ana Andrei din catedra de Cibernetică, ca răspuns la un mail venit de la o studentă de la Universitate, provenită dintr-un mediu defavorizat. Acel mail suna așa: „Aș vrea să fac ceva frumos Crăciunul acesta pentru persoanele instituționalizate (bătrâni, copii). Putem face ceva împreună?” Am dat curs acestei invitații și așa a apărut prima acțiune de Crăciun, la căminul de bătrâni de la Ciolpani, unde am mers cu daruri. A fost pur și simplu o acțiune de voluntariat atunci. Denumirea de Academia SpEranței o datorez surorii mele care este specialist în marketing, numele fiind ales pentru a pune în evidență rolul ASE și speranța, umanitatea, ajutorul pentru cei aflați în nevoie.

Prof. univ. dr. Virginia Mărăcine