ConcluziA SpEranței

Cu trecerea anilor, Academia SpEranței își menține dedicarea față de comunitate și cei aflați la nevoie. În lumina ediției de Primăvară din acest an, fiecare moment petrecut ne-a încălzit sufletele și ne-a ajutat să realizăm importanța și impactul proiectului. În timp ce ne desprindem cu emoție și satisfacție de finalul unei perioade pline de altruism, recunoaștem că întreg proiectul s-a desfășurat datorită implicării participanților, aducând speranță celor care se confruntă cu nedreptățile vieții.

În acest demers caritabil, partenerii noștri au jucat un rol crucial, contribuind la succesul evenimentelor organizate. Ne dorim să transmitem sincere mulțumiri către Noi2 Cafe, Vibe Coffee, Red Cafe, GSMnet și Cream Dream pentru sprijinul și generozitatea lor deplină.

Coordonatoarele noastre dragi au fost dispuse să ne împărtășească gândurile lor, care sintetizează ideea Academia SpEranței:

Dacă ar fi să rezum Academia SpEranței în câteva cuvinte, clar aș spune coquette, oameni și energie. Am fost și o să fiu mereu recunoscătoare pentru câtă muncă a fost depusă în realizarea acestui proiect, cum voluntarii veneau mereu plini de entuziasm și puneau suflet în orice task.

Așa am aflat că orice impediment trece mai ușor dacă ai lângă tine oamenii potriviți, iar eu consider că i-am avut și că am legat prietenii de lungă durată, care au început prin Academie, sau așa cum a mai fost numită, AncaMaria SpEranței.

Tot acest proiect are magia lui, dar secretul e unul singur - oamenii. S-a simțit că au fost aici din suflet și ne-au făcut și nouă experiența și mai magică. Iar în ceea ce privește echipa, a fost plăcut să descopăr cât de similari, dar totuși diferiți suntem și cât de bine am funcționat în această formulă.

Cât despre Maria, nu pot decât să mulțumesc acestui proiect, pentru că mi-a oferit șansa să cunosc un om așa de bun și de pur, care face limonadă la 2 dimineața și apoi la 7 e la parterul facultății și mă face să râd.

Am iubit să gândesc cu inima (și o voi face mereu!).

Anca Drumeși


La final de proiect, tot ce pot să spun este că Academia SpEranței a devenit pentru mine un mod de viață în toată această perioadă și că cel mai probabil încheierea acesteia o să aducă un gol destul de greu de umplut atât în timpul, cât și în sufletul meu.

Prin intermediul acestui proiect am cunoscut atât de mulți oameni frumoși, dorința de a ajuta ne-a unit și apropiat, iar experiența pe care am avut-o împreună, consider că nu ar fi putut fi mai frumoasă și împlinitoare.

Gândul că îi ajutăm atât cât putem pe micuții Mario și Medeea, m-a ajutat să lupt cât de mult pot, să fac tot posibilul ca evenimentele să își atingă scopul și pot spune că am simțit implicare, devotament și pasiune duse la maxim din partea întregii echipe.

Deci, în final, vreau doar să îi mulțumesc Ancăi pentru încrederea de a trece prin această aventură cu mine, echipei care m-a uimit din ce în ce mai mult cu fiecare task dus la final, dar și Academiei SpEranței pentru toate amintirile și experiențele.

Am gândit și voi continua să gândesc cu inima!

Maria Popa


În încheiere, dorim să exprimăm recunoștința noastră sinceră către toți cei implicați în acest proiect. Fiecare gest de bunătate și fiecare contribuție au contat și au făcut posibilă transformarea ideii esențiale a Academiei SpEranței în realitate. Sperăm că această ediție a adus suficient sprijin micuților Mario și Medeea și așteptăm cu drag să luminăm în continuare drumurile oamenilor împreună!

Elena Cristina Corbea

Membru Departament Educațional

Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Alte articole